Extras din cartea lui Colin Forbes – Rinocerul
(servicii secrete, actiune, mister, oameni bogati care influenteaza lumea)
- Totul se reduce la vechea teorie de tip cocon.
- Tip Cocon? Intreba ea, nedumerita.
- Ei, bine, toata lumea traieste intr-un cocon. Viata de zi cu zi, modul de gandire, reactiile se desfasoara in interiorul acestuia. Multi traiesc in interiorul unui mic cocon. Se duc la serviciu cu acelasi mijloc de transport, stau la acelasi birou, gandurile lor se concentreaza numai asupra slujbei sau a familiei, in cazul in care au una. Nu ii intereseaza ce se intampla in lumea din afara. E bine daca acest mod de viata ermetic le aduce satisfactii. Alti oameni traiesc in interiorul unui cocon mai mare – cum ar fi, de exemplu, cei din mediul de afaceri, generalii de armata, cei care trebuie sa se familiarizeze cu diferite parti ale lumii, deoarece ar putea fi trimisi oriunde in lume intr-o situatie de criza. Atunci cand stau de vorba cu cineva – de exemplu, cu doamna France – incerc sa imi dau seama de dimensiunile coconului in care traieste.
- Iar coconul doamnei France…?
- Are dimensiuni foarte mari: ea este preocupata de soarta lumii. Are un spectru de actiune foarte larg – e pe urmele sumelor importante de bani care lipsesc din cea mai mare banca din lume, urmareste si inregistreaza instructiunile codificate transmise prin Internet si are de-a face cu doi oameni remarcabili. Are principii morale si este o persoana de incredere. In cazul in care calatoria noastra la Travemünde se dovedeste a fi o capcana, aceasta ne va fi intinsa de altcineva.
- E un punct de vedere.
Altfel spus, mai poetic… de Simona Elena Garleanu
Senzaţiile se întorc năuce, răsfrânte de platoşa noastră. Impasibili, trecem mai departe cu gândurile noastre frivole. Milioanele de mitocondrii, de mii de mici uzine energetice ale celulelor s-au apucat de tors încet miliarde de firişoare pentru coconul, în care suntem în cele din urmă prinşi în totalitate. Acesta este cel mai sigur antidot împotriva creativităţii (si al depasirii conditiei noastre, as mai adauga eu). Preocupaţi de “plăcută” prinsoare în mantia lui Nessus, încetăm de a mai deveni poeţi, scriitori.
Puţinii care îşi dau seama de această stare de fapt sunt probabil urmaşii acelui nefericit dezlegat din lanţurile pasiunii în peştera lui Platon şi pus să vadă realitatea. Ei ştiu mai bine decât oricine cât de greu e să creezi, atunci când terminaţiile nervoase sunt surde, mute, când umbli mutilat prin lumea nebună. Stimulii mult supraliminali ard cu flacără orbitoare axonii. Întrebarea este dacă focul abia începe, se înteţeş-te, sau dacă scormonim deja în cenuşa fumegândă după vreun crâmpei de senzaţie care ar putea să fi supravieţuit.
Dacă am fi alchimişti, am spune că zgomotele civilizaţiei au acoperit glasul inimii şi ne împiedică să ne ducem la bun sfârşit Legenda Personală. Prin urmare, Sufletul Lumii, reflectându-ne, se întunecă.
Dar nu suntem decât alchimişti amatori şi atunci ne întoarcem la teza noastră şi ne gândim dacă ar fi nevoie de o revenire la o lume simplă pentru a putea crea.
Dar ce este coconul?
Conform DEX online, coconul este o……. gogoasa, adicatelea:
COCÓN ~i m. Înveliş de protecţie al larvelor şi nimfelor unor insecte, făcut dintr-o secreţie proprie sub formă de fire foarte subţiri; gogoaşă. /<fr. cocon
Parole d’honneur daca stiam! Cine stia sa ridice mana sus! De fapt vroiam sa intreb cati sunt constienti de coconul in care traiesc.
.