IATA DE CE NU MA ANGAJEAZA NIMENI. DE CEEEEEEEE?

Ne intrebam din ce in ce mai des de ce nu ne angajeaza nimeni. Unii nici macar nu sunt chemati la interviu. Poate si tu esti ca mine sau poate ai prieteni in situatia asta. Si timpul trece, trece …

Haideti sa vedem care sunt o parte din motivele pentru care stam pe bara si nu gasim un loc de munca. Ma gandesc ca poate impreuna gasim si ceva solutii. Oricum e bine de stiut ca sunt multi in aceeasi situatie. Nu suntem noi oile negre. Oaia neagra este societatea in care traim si incompetentii care ocupa posturi nemeritate si care pot schimba vieti.

 BATRAN dupa 30-35 de ani

Tocmai ce am venit de la un interviu la o firma de recrutare. Din discutie in discutie, SOC. Ca sa intelegeti mai bine fenomenul: managerul are 30 de ani. Ceea ce inseamna ca tu, care ai peste 30 de ani, dupa o perioada, o sa devii frustrat. Frustrat ca un pusti, care nu stie mai multe decat tine, iti este sef. In ochii angajatorilor, variantele sunt 2:

• ori vei pleca din firma in scurt timp, si cum nici o firma nu vrea sa-si roteasca angajatii prea des, nu te cheama la interviu
• ori daca nu pleci tu si ramai in firma mai mult timp, dar produci turbulente in cadrul departamentului si nu isi doreste nimeni acest lucru.

 EXPERIMENTAT, dar PREA SCUMP

Experimentat nu inseamna neaparat ca esti trecut de 40-45 de ani. Nici vorba. Cam de pe la 33 de ani, recrutorii deja te catalogheaza in categoria celor care vor mai multi bani decat vor ei sa ofere. Si asta nu inseamna ca ceri prea mult. Am vazut cazuri in care tineri de 25 de ani au salarii mult mai mari decat cei care stiu intr-adevar meserie, dar au peste 40 de ani.

 POSTUL NU MAI ESTE

• NU, N-ATI INTELES! Acum 1 ora, o companie privata (deci care chiar vrea sa angajeze) a postat un job pe unul din numeroasele site-uri de joburi. Apucasera sa aplice vreo 2 persoane doar. Intamplator, stiu pe cineva din compania respectiva. Intru pe mess si intreb. SHOCK! Sorry, s-a ocupat. Oare cand a avut loc procesul de recrutare? Ma depaseste. Daca vroiau sa angajeze dintre cunoscuti, nu ii obliga nimeni sa posteze anuntul si sa mai si plateasca pentru el.
• SINGUR la EXAMEN, MA CALIFIC, dar IES PE LOCUL DOI! Pe asta mi-a spus-o cineva caruia i s-a intamplat. Era un job la stat. S-a dus sa dea examen. Cucoana de acolo se uita cu stupoare la ea si o intreaba: mai vreti sa dati examenul? In traducere libera: “E drept, sunteti singura care da examenul, dar deja a castigat altcineva prin neprezentare.” Mai grav este ca nici ei nu stiu cine, ca nu l-a vazut nimeni la fata pana nu s-a prezentat la serviciu.

 PREA CALIFICAT

Eu zic sa ne fie rusine, ca stim sa facem prea multe. De ce ii sperie pe angajatori un om prea calificat? Cica pentru ca o sa pleci repede de la el. O tampenie mai mare ca asta n-am auzit. Pe vremuri batranii erau comoara nationala, tocmai pentru experienta lor de viata. De la cine sa inveti ceva daca nu de la unii care deja stiu?

 AI FACUT UN MBA

Tot caz real. Omul avea MBA, a cautat 10 luni ca sa-si gaseasca un job. Pana la urma s-a prins. A scos MBA-ul din CV, a scos multe alte realizari si in final,  pentru ca parea mai prostut, l-a vrut cineva. Ca sa zicem asa, “norocul prostului“.

 NU AI FACUT UN MBA sau NU AI DIPLOME

Stiu, ma contrazic acum, dar vi se pare ca mai exista vreo logica in zilele noastre? Asta mi s-a intamplat mie. Am intrebat ca prostul de ce nu sunt chemat la interviu, pentru ca aveam experienta pe tipul acela de job. Mi s-a spus ca trebuia sa am MBA. Ei bine, eu n-am. Am tras concluzia: deci diplomele sunt importante, dar trebuie tinute in geanta si scoase cand e cazul.

 ESTI MAI DESTEPT DECAT VIITORUL TAU SEF

Ce facem noi la interviu? Incercam sa ne punem in valoare, sa aratam ca suntem niste profesionisti, nu? Ei bine, NU E BINE. Nu e bine atunci cand viitorul tau sef este un incompetent. Poate tu nu vezi asta, insa el vede clar (ca doar el pune intrebarile). Vede ca esti mai destept decat el si… ii este frica ca ii iei postul. Decat cu un sef ca asta, mai bine lipsa.

 CV-ul TAU este …, adica NU ESTE CUM TREBUIE

Pe tema asta discuta toata lumea. Nu intru in detalii, dar au dreptate.

 ANGAJATORII NU STIU SA CITEASCA CV-ul. ULTIMUL JOB CONTEAZA!

Acum cativa ani, vroiam sa trec pe vanzari. Toata lumea imi spunea ca n-am experienta si ca nu ma calific pe asa ceva. Intr-un final, m-a angajat o firma la care am stat un an. Dupa 6 ani experienta intr-un domeniu si doar 1 an pe vanzari, acum toata lumea imi spune ca profilul meu este de vanzator si ca nu ma calific pentru altceva, nici macar pentru ce am facut zi de zi timp de 6 ani. Nu stiu pe fruntea caruia scrie prost, dar pe a mea nu cred.

 SCRISOAREA DE INTENTIE este “PLECATA CU SORCOVA”

Ma intreb de ceva timp cat de importanta mai este aceasta scrisoare de intentie, mai ales daca aplici pe site-urile de recrutare. Daca trimiti insa e-mail, mi se pare extrem de binevenita. Daca intentionezi sa o scrii, e bine sa aiba 2, maxim 3 paragrafe mici, in care sa-i explici de ce sa te vrea pe tine. Macar sa-ti citeasca CV-ul.

 VORBESTI SINGUR, pentru ca CEL DIN FATA TA NU INTELEGE NIMIC

Se intampla de obicei cand ai interviu cu cei de la Resurse Umane sau cu cei de la firmele de recrutare. Tu vorbesti de experienta ta, mai bagi si cate o chestie tehnica si aia se uita cu ochi bulbucati de broasca: e clar, pentru ei vorbesti limbi straine. La final, nu te selecteaza pentru etapa urmatoare. Dumnezeu stie pe ce criteriu din moment ce n-au inteles nimic din ce le-ai zis la interviu.

Pleci de la interviu si ai impresia ca iti scapa ceva: te-ai prostit tu de cand nu mai lucrezi, nu mai stii sa porti o conversatie sau au ei o problema? Te framanti cu chestia asta pana cand te intalnesti cu un fost coleg de breasla. Si incepeti sa discutati ca pe vremuri si iti dai seama ca inca mai esti conectat la realitate, ca inca mai poti. Apoi te gandesti iar la interviu si te intrebi: mai, sunt sau nu eu prost? Stai linistit, tu nu ai nici o problema, dar E ASA DE MULTA PROSTIE incat CEL CARE PARE PROST ESTI TU. Asta e, ne reculegem si mergem mai departe.

 N-AI LOC DE MUNCA, deci NU ESTI DE INCREDERE

Prostia merge atat de departe, incat recrutorii nostri se intreaba cam asa: daca omul n-are loc de munca in prezent, inseamna ca nu l-a vrut nimeni, nu? Pai si daca nu l-a vrut nimeni, inseamna ca are o problema, nu? Pai si atunci de ce l-as vrea eu? Deci nu-l vreau nici eu.

Ei, oameni buni, cum ati vrea sa fiti chemati la interviu in conditiile astea? Daca nu credeti ce zic, va las sa cititi singurei ce tampenii debiteaza recrutorii nostri pe Linkedin, un site de oameni destepti in articolul “Discriminam sau nu candidatii fara job?“

Acum MA INTREB SI EU: pe ce criterii sunt ei selectati in pozitiile acelea? Stati ca stiu: tineri studenti sau absolventi (pentru ca dau bine si au diploma de studii superioare), entuziasti, ambitiosi, care fac cu placere ore suplimentare, accepta sa fie platiti extrem de putin, si mai ales aduc bani multi companiei in care lucreaza.

Nu imi fac insa griji, pentru ca mai sunt si altii ca mine, deci nu sunt singur. Va invit sa va dati cu parerea ce e de facut in aceasta situatie. Eu, personal, am renuntat sa ma mai adaptez la aceasta situatie si m-am hotarat sa raman asa cum sunt eu.

 

CA SI INCHEIERE, PENTRU CEI CARE SUNT DEZAMAGITI CAND SUNT REFUZATI (NESELECTATI) DE COMPANII

 

Eram tanar, fara multa experienta de viata si mi se parea ca lucrurile stau ca la olimpiada: daca stii materia, trebuie sa obtii nota 10 (adica job-ul sa fie al tau). Au trecut anii si mi-am dat seama ca oamenii sunt mult mai subiectivi decat ii credeam eu. Sunt lucruri care conteaza mult mai mult decat meseria. Nu as putea niciodata sa descriu si sa explic mai frumos acest lucru decat cum l-am citit si eu in articolul urmator: Pietre. Pretioase. Va garantez ca dupa ce veti citi acest articol, o sa vi se ia o piatra de pe inima. Ceea ce nu se spune in articol este ca lucrurile sunt valabile si viceversa. Si EU, ANGAJATUL, aleg compania in care vreau sa lucrez.

 

1 comentariu

Comentarii RSS URI identificator TrackBack